Moldova: intre Moscova si Lisabona

 

 

 

 

 

Migranţii moldoveni

Există o vorbă  a cărei înţelepciune i-a ghidat multă vreme în viaţă pe locuitorii din Republica Moldova: fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara ta. Numai că la un moment dat, pe la mijlocul anilor nouăzeci, când pensiile şi salariile au început să fie plătite cu întârziere de aproape şase luni, mulţi dintre moldoveni s-au lămurit că, în ţara lor pur şi simplu nu exista nici un fel de „pâine”, oricât de rea,  pentru ei. La scurt timp după separarea de URSS, majoritatea moldovenilor s-au trezit brusc sărăciţi – , iar puterea de cumpărare nominală a populaţiei a scăzut cu 80% faţă de perioada sovietică. Şi atunci au plecat în lume. Destinaţiile alese de ei au fost cele două direcţii între care Moldova a oscilat permanent după obţinerea independenţei în 1991 –  estul, adică Rusia, şi vestul, în special  Italia şi Portugalia.

Bani pentru viitorul copiilor

 

Teodora Urecheanu lucra, până acum opt ani,  profesoară de biologie într-un sat din raionul Şoldăneşti. Salariul ei, care la începutul anilor 2000 era de aproximativ 50 dedolari, abia îi ajungea de la o lună la alta, dar s-a dovedit a fi absolut insuficient atunci când primul ei fiu, Ion, a intrat la facultate, în Chişinău. În câţiva ani, celălalt fiu, mezinul, urma şi el să devină student. Teodora  şi-a luat atunci inima în dinţi, s-a împrumutat de la o soră şi de la cine a mai putut cu două mii de euro, cu care şi-a obţinut, prin intermediul unor traficanţi, o viză de Italia şi dusă a fost. S-a angajat menajeră într-un oraş din nordul Italiei pentru un salariu de 900 de euro, plus casa şi masa asigurate. În schimbul acestor bani, trebuia să cureţe zilnic o casă de aproximativ 350 de metri pătraţi, să gătească de trei ori pe zi  pentru fiecare membru al familiei şi să facă cumpărături. Din cauza stresului provocat de perioada de adaptare, s-a îmbolnăvit şi a  zăcut aproape două luni. ”Stăpânii au fost buni cu mine şi nu m-au dat afară. De fapt, cred că ţineau foarte mult să rămân să lucrez la ei, moldovencele sunt foarte căutate pentru că sunt mult mai harnice decât italiencele venite din sudul Italiei sau femeile din Africa. Ce nu le venea însă a crede este că sunt profesoară”, îşi aminteşte ea. Una dintre trăsăturile migraţiei moldoveneşti este faptul că 26% din migranţi au studii superioare, iar 51% au absolvit un colegiu sau o şcoală profesională, dar locurile de muncă găsite în străinătate sunt, invariabil, necalificate. Între timp, Teodora şi-a obţinut permisul de rezidenţă în Italia, a cumpărat două apartamente la Chişinău pentru fiecare fiu, numai că unul din ele este gol – băiatul  cel mare a plecat  în 2006 în SUA, unde lucrează la o companie de IT din Seattle. Acolo i s-au născut doi copii, care prin naştere au devenit cetăţeni americani. I-am scris şi l-am întrebat dacă are de gând să revină vreodată  în Moldova. „Nu prea îmi place aici, America e ca o poiată în care toţi vin să mănânce şi asta e tot…Desigur că aş vrea să mă întorc, dar nu văd ce aş face în Moldova”. Teodora  Urecheanu vine rar acasă, de obicei o dată pe an,  pentru a-şi vizita soţul, care încă mai predă geografia la şcoala din sat. Cum nici nevasta, nici copii nu îi sunt alături, omului i s-a cam urât cu viaţa şi şi-a găsit alinarea în băutură…

Cimitirul „spânzuraţilor „

 

Soţul Teodorei nu este un caz izolat. Cei rămaşi acasă sunt mulţi, doar consolările pe care le alege fiecare variază: de la alcool până la găsirea unei alte consoarte. În general, bărbaţii sunt cei care suportă cel mai greu singurătatea. Pentru unii însă, nu exisă consolare. În satul Gura Galbenă, lângă cimitirul creştin, dar separate printr-un gard de acesta,  se ridică câteva morminte  la capătul cărora nu se află nici un fel de cruce. Sunt mormintele celor care s-au sinucis şi care, conform ritualului ortodox, nu pot fi înmormantate în cimitirul creştinilor, întrucât sinuciderea este un păcat de neiertat.  Dintre cei opt sinucigaşi  ale căror trupuri zac acolo, şase erau soţii unor neveste plecate la uncă în străinătate.  Rudele rămase în viaţă sunt reticente în a vorbi despre asta: sinuciderea nu doar aruncă un păcat de moarte asupra celui care o comite, ci, ca orice păcat grav,  lasă o umbră de ruşine ce atîrnă asupra întregii familii ani la rând.

O mamă musulmană

 

Alături de soţi, copii îşi aşteaptă şi ei mamele să se întoarcă din străinătate. Valul de migraţie  a scăzut dramatic natalitatea ţării. Maria Timofte   este învăţătoare la şcoala din localitatea Olişcani, unde acum 15-20 de ani erau cel puţin 65 de copii care se înscriau anual în clasa întîia, iar acum cu greu mai aduni 40. Aceasta înseamnă o scădere cu aproximativ 30%. La nivel naţional, rata natalitatăţii a scăzut de două ori în ultimii 18 ani – de la 17,7% în 1990 la 10, 9% în 2008. Cele mai multe femei nu mai au timp să facă copii, pentru că munca în străinătate nu le permite un asemenea lux. Altele nasc copii, dar nu se mai întorc niciodată în Moldova. Tania Bercu, din aceeaşi localitate,  a plecat acum 5 ani în Cipru, lăsând în grija mamei copilul de un an şi ceva  – gurile rele susţineau că s-ar fi prostituat acolo, dar acest lucru se spune despre orice femeie tânără plecată peste hotare. Cert este că peste un an s-a căsătorit cu un curd din partea turcească a insulei, Fadil, care nu a fost de acord ca Tania să îşi aducă în Cipru copilul născut dintr-un alt tată. Tania i-a făcut şi lui Fadil un băiat, şi-a întemeiat o adevărată familie acolo şi în fiecare vară vine acasă cu micuţul său, Payan, pentru a-i vedea familia şi copilul uitat, Vasilică. Tot cu ocazia acestor vizite anuale a avut grijă să îşi boteze în taină pruncul  născut în Cipru conform ritualului creştin ortodox, chiar dacă ea însăşi s-a convertit de nevoie la Islam. Tot în Moldova Payan a învăţat să  mănînce carne de porc, dar şi acesta e un secret ce nu trebuie dezvăluit lui Fadil. „Acolo avem o casă mare, cu două etaje, soţul şi socrii au încredere în mine şi mă iubesc…mi-e dor de Vasilică, dar în afară de el nu mă aşteaptă nimic acasă”, mărturiseşte Tania.  Când am întâlnit-o, urma să plece peste câteva zile în Cipru, unde avea să treacă din nou la veşmintele lungi şi negre ale unei femei musulmane, aşa că savura ultimele zile petrecute în pantaloni scurţi, jucându-se cu Vasilică, copilul abandonat al unei mame cu o dublă identitate religioasă: creştină şi musulmană.

Moldovean : angajez muncitori kazahi pe şantier moscovit

 

În general, plecările sunt de durată pentru cei ce iau drumul Europei de Vest. Cei care aleg să meargă la Moscova se întorc mai des acasă şi ruptura nu este atât de adâncă:  în timp ce pentru orice stat din UE e nevoie de o viză, în Rusia se poate călători fără prea multe formalităţi, fapt care încurajează migraţia ciclică. Salariile câştigate la Moscova sunt comparabile cu cele din Vest, încadrându-se între 600 şi 1000 de dolari, numai că locurile de muncă pe care le poţi găsi acolo sunt în general în construcţii, o muncă ce solicită un intens efort fizic. De aceea migraţia către Est este preponderent masculină. Sunt însă şi femei care se aventurează pe şantierele moscovite, iar unele rezistă eroic. Chiar dacă a trebuit  să se hrănească o lună şi jumătate cu paste fierte şi nimic altceva, pentru a strânge deoparte cât mai multe ruble,  povesteşte Nataşa, din Vadul lui Raşcov, sfârşind prin a leşina pe şantier, la finalul acestei perioade  s-a întors acasă cu aproape 1000 de dolari. Aceşti bani îi vor permite  să trăiasca decent alte 3-4 luni, timp în care se va reface şi apoi o va lua de la capăt.

La Moscova sunt constituite adevărate reţele ale lucrătorilor  moldoveni, veritabile ierarhii şi structuri. Vania a plecat la Moscova acum 5 ani, timp în care a ajuns să cunoască  piaţa muncii ilegale moscovite, angajatorii, diferenţele de tarife. Această experienţă îi permite adeseori un soi de huzur, iar metoda sa este simplă: deoarece cunoaşte bine piaţa şi ofertele existente, contractează împreună cu încă trei prieteni moldoveni o lucrare de la un agajator, lucrare pe care, la rândul lor, o subcontractează unor nou veniţi, care o execută la jumătate  de preţ. Aceşti nou veniţi sunt în general caucazieni sau muncitori sosiţi din Asia Centrală, care vorbesc rusa prost şi sunt oricum disperaţi să câştige un ban cât mai rapid, înainte de a fi expulzaţi: din cauza aspectului exterior, care nu le permite să fie confundaţi cu localnicii ruşi, cum e cazul moldovenilor, sunt mult mai uşor reperaţi de poliţie.

 

 Soţi contra bani

Marea problemă cu migraţia la Moscova sunt rusoaicele. Dacă în Vest şansele ca un moldovean să îşi găsească o parteneră italiană sau portugheză sunt minime, în Rusia situaţia e alta. „În primul rând, la Moscova nu suntem percepuţi ca nişte sub-oameni, cum se întămplă în Portugalia, acolo vorbim aceeaşi limbă, suntem egali cu  muncitorii ruşi, ne cunoaştem. Sunt ruşi care şi-au făcut chiar armata în Moldova pe vremuri sau au avut colegi moldoveni. Rusoaicele ne iubesc, pentru că suntem mai bărbaţi decât ruşii, care când se îmbată dorm ca porcii”, ne povesteşte Ion, căruia viaţa la Moscova i se pare extrem de atractivă. Unele soţii sunt conştiente că bărbaţii lor calcă pe bec o dată plecaţi de lângă ele. Aşa i s-a întâmplat Luciei, al cărui soţ s-a îmbătat turtă în prima seara când s-a întors de la Moscova, unde lucra la un service auto, şi a început să o dezmierde ca niciodată până atunci,  numai că îi spunea Olecika, în loc să îi spună pe nume şi îi vorbea ruseşte. Dar Lucia l-a iertat:  chiar şi aşa, fără banii aduşi de el acasă, ea nu s-ar descurca.

Paşapoarte bulgare pentru Europa

Spre deosebire de majoritatea moldovenilor, Sioma Timofte a ales să rămână în ţară. „La un moment dat am fost tentat să îmi fac un paşaport bulgar ca să pot pleca fără a-mi bate capul să îmi obţin viză, dar am renunţat”. Paşapoartele bulgăreşti sunt deja o invenţie răsuflată printre moldoveni, iar procedura e destul de simplă: la fel ca şi Romînia, Bulgaria acordă cetăţenie etnicilor bulgari din alte state. Pentru aceasta, trebuie să faci dovada că unul  din părinţi a fost etnic bulgar.  Traficanţii de cetăţenie bulgară folosesc destule metode pentru a te cadadicsi cu un părinte bulgar, cea mai simplă fiind obţinerea unui certificat de naştere falsificat. De aici încolo, procedura e simplă: în aproximativ un an doritorii se aleg cu un paşaport bulgar. Toata afacerea costă  în jur de 800 -1000 de euro, un preţ bun comparativ cu preţul unei vize pentru Italia sau Anglia, al cărei cost începe de la 2000-3000 de euro în sus. Sioma însă a refuzat să plece peste hotare. „Pentru cei care au plecat primii în afară, era o afacere, casele costau puţin şi cu ce câştigai într-un an acolo îţi luai o un apartament cu două camere. Acum trebuie să munceşti pe puţin 5 ani ca să poţi să îţi iei o odaie”, ne spune el. „Banii nu sunt totul, moldovenii au înnebunit, nu ştiu dacă există oameni aşa apucaţi ca ai noştri, care îşi lasă casă, masă, totul, numai de dragul banilor”, continuă el supărat.

Migranţii – motorul economiei moldoveneşti

 

Cei care pleacă se despart de familie, de prieteni, de copii şi tot ei sunt cei care susţin economia ţării. Chiar şi locul de muncă al lui Sioma, care lucrează într-un club de noapte din Chişinău, este susţinut, indirect, de ei: în week end, hoarde de adolescenţi  ai căror părinţi muncesc în Vest frecventează clubul. În acest club, preţul mediu al unui cocktail este de 10-12 dolari, numai că aceşti puşti nu cunosc nici valoarea şi nici efortul din spatele acelor bani. În 2007, remitenţele moldovenilor care lucrau peste hotare au constituit 36,2% din PIB. De asemenea, din 1999 şi până azi, procentul moldovenilor care trăiesc în sărăcie extremă a scăzut de la 80% la aproximativ 25%, în principal datorită consumului, care a fost stimulat datorită banilor trimişi acasă de migranţi. Criza economică a avut un impact negativ asupra banilor trimişi acasă: în octombrie 2009, valoarea remitenţelor din primele 8 luni ale anului era de 730 milioane de dolari, cu 35% mai puţin decât anul trecut.

Totuşi, moldovenii care s-au întors înapoi nu sunt foarte mulţi. Contrar asumţiilor generale, un recent studiu al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie din Moldova din 2009 susţine că nu există nici un fel de evidenţe referitoare la o întoarcere în masă a migranţilor moldoveni. E adevărat că numărul celor care se întorc temporar s-a dublat  (9,1% faţă de 4,9% în 2008), dar şederea lor e de scurtă durată. Simpla observaţie ne arată că chiar şi în vremuri de criză, oportunităţile existente în Vestul Europei sunt mai numeroase decât cele de acasă. Chiar dacă veniturile sunt mai mici sau locurile de muncă mai greu de găsit, una peste alta este mai rentabil să rămîi decât să te întorci. Sau, altfel spus, cum glumea un moldovean „Fie criza cât de rea, tot mai bine-n Italia”

Articol publicat in Romania Libera, decembrie 2009

Tabel. Tari destinatie pentru migrantii moldoveni

 

Tare destinaţie	Total (%)
Rusia	61.9
Italia	16.3
Portugalia	4.5
Grecia	2.5
Ukraina	2.2
Turcia	2.1
Alte ţări	10.5
Total	100

 

Sursa: CBS-AXA 2005

	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006	2007	2008
Pragul sărăciei	67.8	54.6	40.4	29.0	26.5	29.1	30.2	25.8	26.4

Tabel. Evoluţia sărăciei absolute  2000-2008

Notă: În anul 2006 metodologia de calcul a nivelului sărăciei s-a schimbat, de aceea datele anilor 2006-2008 sunt dificil de comparat cu datele anilor anteriori.

 

 Preţuri Moldova

Preţ mediu metru pătrat Chişinău (2009)- 681 euro

Preţ închiriere garsonieră Chişinău – 150 Euro –lună

Preţ apartament 2 camere Chişinău – 45.000 Euro

Preţ apartament lux centru Chişinău, 2 camere  – – 700-1000 euro/lună

Preţ casa la tara, 100 metri pătraţi + curte – aproximativ 5000 euro

Preţ cafea într-o cafenea din centrul Chişinăului – 4 USD

Masă în doi într-un restaurant din centrul Chişinăului -  40 USD

Preţ kilogram carne – 7 USD

Preţul unei pâini obişnuite – 0.30 cenţi

Preţul unui kilogram de cartofi – 0,50 cenţi