Hartia va fi albastra, de Radu Munteanu

 

Cu siguranta filmul lui Radu Munteanu are o valoare din punct de vedere istoric, descriind haosul si tulburarile din timpul Revolutiei Romane din 1989 cu o precizie care ar fi invidiata de orice istoriograf. Pentru cineva care nu a trait pe viu evenimentele acelor zile de decembrie, povestile despre teroristi, impuscati si trasul pe strazi par de neinteles. Dar numai vazand filmul realizezi ca ele au fost cu adevarat de neinteles si pentru cei care le-au trait.

De aceea, filmul nu se limiteaza la simpla  marturia istorica pe care o aduce spectatorului. Dincolo de anecdotic, dincolo de istoricul, filmul abordeaza problematica individului in fata Istoriei. Costi este un tanar inrolat in armata si care dezerteaza pentru o noapte din unitatea sa pentru a se alatura aparatorilor revolutiei si libertatii. Costi intuieste turnura istorica al carei martor este el si colegii sai si grandoarea  momentului ii da curajul sa isi sfideze superiorul, pe care il numeste “securist imputit”,  fugind la “televiziune”, pentru a “lupta cu teroristii”. Numai ca acea clarviziune care il ajuta sa simta, spre deosebire de colegi, maretia momentului, dispare complet atunci cand Costi este prins sub tavalugul evenimentelor si Omul este pus fata in fata cu violenta si absurdul prin care Istoria se manifesta. Dupa ce ajunge, accidental, intr-o vila unde i se da o arma pentru a trage pe geam spre un dusman pe care nu il cunoaste si nu stie ce vrea, Costi sfarseste, stupid si din pura intamplare, prin a fi acuzat cum ca ar fi un “infiltrat “ si un “terorist”, fiind pe punctul de a fi executat. Dupa o succesiune de intamplari, reuseste sa demonstreze ca era, intocmai precum pretindea, un dezertor din Armata si un aparator sincer al revolutiei, intorcandu-se acasa, unde il asteapta colegii si superiorul sau pentru a se inapoia in unitate. Numai ca Istoria isi va rade de el in continuare, cum o facuse toata noaptea, si Costi va muri impuscat impreuna cu toti camarazii in timp ce masina lor fusese oprita pentru a se legitima,  cerandu-li-se parola, iar el iesise la fumat o tigara. Moartea lui va fi inca o etapa din seria  acelor evenimente absurde si inaccesibile intelesului individului, care il urmarisera intreaga seara.

Inainte de a fi un film despre Revolutia romana, “Hartia va fi albastra” este un film despre conditia umana, despre individul aflat in fata Istoriei si a violentei absurde. Un film despre felul in care aceasta Istorie se reveleaza individului si despre individul care se pierde in labirinturile ei,  cazandu-i victima, atunci cand intelesul acestei Istorii ii devine bursc inaccesibil – poate pentru ca pur si simplu acest inteles nu exista si nu reprezinta  decat o  proiectie a mintii umane menita sa il ajute sa  supravietuiasca arbitrariului faptelor. Istoria isi are propriile legitati, iar individului ii lipseste pur si simplu “parola” necesara pentru a accede in logica istoriei, asa cum lui Costi si colegilor sai le-a lipsit parola in momentul potrivit si au fost secerati de rafalele unor calai care si ei, la randul lor, cazusera probabil victime ale absurdului Istoriei.