Anatomia coruptiei sau cum sa devii milionar in Romania

  

Anatomia corupţiei

sau

cum să devii milionar în România

  Minunata epoee a lui Ghimpantailă şi ArkirgarfusticGhimpantailă  a fost coleg de şcoală cu Arkirgarfustic înainte de revoluţie, fără să se fi cunoscut îndeaproape foarte bine în anii de şcoală. După 1989, drumurile lor s-au intersectat din nou, unindu-şi sporadic eforturile pentru a-şi spori avuţia. În 1992 Ghimpantailă era doar un om de afaceri începător, iar Arkirgarfustic era un politician de categoria a doua.Cum au reuşit ei să se îmbogaţească şi să ajungă persoane influente?

Ne-transparenţa mecanismelor de selecţie/recrutare a subalternilor  - etapă către consolidarea reţelelor informale

 Arkirgarfustic era membru al Partidului Prosperităţii şi Dreptăţii (PPD), recent ieşit câştigător în alegeri. Şeful lui direct din Partid, Dl.Ventilişbei, către care îşi dovedise loialitatea de nenumărate ori, a fost numit Minsitru al Dezvoltării Egale. La scrut timp după numire, Arkirgarfustic a fost numit şi el în importanta funcţie de consiler de rangul I în acelaşi minister. Fişa postului a  fost întocmită de dl. Ministru Ventilişbei astfel încât să corespundă perfect abilităţilor şi profilului profesional al lui Arkirgarfustic ( cunoştinte de limba suedeză, deşi engleza era lingua franca, etc). La scurt timp după numire, Arkirgarfustic a fost pus în situaţia de a se implica în numeroase activităţi care ocoleau legea, dar nu a putut refuza complicitatea, pentru că acest lucru ar fi însemnat demiterea lui din importanta funcţie în care tocmai fusese numit. Pentru loialitatea arătată partidului, un an mai tâziu, în urma unei remanieri guvernamentale, Arkirgarfustic a fost numit el însuşi Ministru al Dezvoltării Egale şi a devenit membru în REŢEA (Relaţii Eficiente pentru Ţepuială şi Escrocherie Avansată).  

Tranzacţii financiare contra favoruri politice în interiorul reţelei

 Între timp, Ghimpantailă punea bazele unui imperiu financiar în judeţul său natal şi ocupa funcţia de director al unei companii de stat, RomViitor SA, care avea mari datorii la bugetul public. Aflând întamplător că Arkirgarfustic a fost numit Ministru al Dezvoltării Egale, acesta l-a contactat rapid, evocând nostalgic trecutul lor comun. La scrut timp după întâlnirea dintre cei doi foşti colegi, o sumă importantă de bani a fost vărsată în conturile PPD, ale lui Arkirgarfustic şi ale domnuluiVentilişbei, prin varii metode care să şteargă urmele acestor tranzacţii. Peste două luni, o altă tranzacţie  a avut loc, iar la scurt timp, Ghimpantailă s-a înscris în PPD.  În următorii ani, el  a finanţat diverse acţiuni ale partidului, iar contribuţia sa semnificativă a făcut ca la următoarele alegeri să fie pus pe listele partidului  în primii 30 de candidaţi, ale căror şanse de a ocupa un post de senator erau foarte mari.  

Utilizarea prevederilor legale şi a regulilor procedurale în defavoarea rezultatelor

 Ministerul  Dezvoltării Egale, unde Arkirgarfustic era Ministru a decis să construiească un drum care să faciliteze accesul din regiunea  Lulafrida în regiunea Ţiţirihana. Termenii de referinţă ai dosarului de licitaţie au fost întocmiţi astfel încât să corespundă exact profilului firmei unui amic de-al lui Ghimpantailă (profit, cifră de afaceri, detalii tehnice, etc), BIG SA. Alte câteva firme ale rudelor  şi amicilor lui Arkirgarfustic, Ghimpantailă şi ai câtorva angajaţi ai Ministerului  şi-au depus oferta, având grijă ca preţul oferit să fie mult peste cel oferit de firma fratelui lui Ghimpantailă. Celelalte oferte au aparţinut unor companii necunoscute, dar preţul acestora era de departe cu mult mai mare decât cel oferit de firma amicului lui Ghimpantailă. Cum a reuşit aceasta să ofere un preţ atât de mic, sperând ca totuşi să poată obţine un profit şi să îi poată recompensa din acest profit şi pe cei care îi oferiseră contractul ? Foarte simplu!  Deşi oferta tehnică corespundea în totalitate criteriilor din caietul de sarcini (grosimea stratului de asfalt, calitatea materialelor, etc), BIG SA nu avea să respecte aceste condiţii decât foarte parţial după obţinerea contractului – iar acest lucru era ştiut de la bun început de patronul firmei şi de către prietenii săi de la Ministerul Dezvoltării Egale.  La încheierea contractului, stratul de asfalt al drumului construit nu a  fost de 10 cm, cât prevedea contractul, ci de 5 cm, însă prietenii de la Minister au avut grijă ca nimeni să nu măsoare grosimea stratului.Peste 2 ani, când drumul s-a stricat din cauza lucrărilor deficitare, o nouă licitaţie avea să fie organizată pentru repararea lui, licitaţie care a fost câştigată de un alt amic de-al lui Ghimpantailă.  

Evitarea licitaţiilor publice prin contractare directă

 Ceva mai târziu, Ministerul Dezvoltării Egale a decis că este necesar să construiască un pod peste Râul Tulbure. Organizarea unei licitaţii este însă un lucru dificil şi care consumă timp, astfel încât s-a decis utilizarea procedurii de contractare directă. Legea permitea contractarea directă doar în situaţii de urgenţă sau în cazul contractelor a căror valoare era de maximum 5 Paralei. Construcţia podului costa însă mult mai mult. În această situaţie, s-a decis « spargerea » contractului în 20 de mici contracte, a căror valoare separată era sub 500 Paralei fiecare: podul avea 20 de picioare, pentru care au fost contractate 20 de firme, toate aparţinând unor prieteni ai lui Ghimpantailă.  

Privatizările – o mină de aur

 Între timp, compania RomViitor SA, unde Ghimpantailă era director, acumula datorii la stat prin ne-plata impozitelor şi taxelor, fiind considerată o gaură neagră a economiei.  Fiind declarată o resursă strategică a economiei româneşti,  Guvernul, la insistenţele Ministerului Dezvoltării Egale,  a semnat o hotărâre prin care compania beneficia de o serie de subvenţii de la stat pentru “relansare” şi redotare cu noi tehnologii performante. În mod previzibil, o parte din sumele alocate au intrat în buzunarul celor care au luat decizia de alocare a subvenţiei, a lui Ghimpantailă şi a membrilor Consiliului de administraţie a RomViitor. Investiţiile în re-tehnologizarea înterprinderii au fost modeste, deşi documentele financiare arătau că toţi banii au fost cheltuiţi. Aşa cum întreprinderea continua să rămâna ne-profitabilă, s-a decis privatizarea ei, ca unica soluţie de evitare a falimentului. Datoriile mari la stat, creditorii, unele penalităţi pentru ne-plata impozitelor, slaba dotare tehnologică etc., etc.,  au făcut ca  Comisia de Privatizare a RomViitor SA să evalueze valoarea întreprinderii la modesta sumă de 30 Paralei, un pic peste valoarea subvenţiei acordate cu ceva timp în urmă. Fiind grevată de datorii imense, ofertanţii au fost puţini. În faza negocierilor directe, compania câştigătoare s-a angajat să menţină toate locurile de muncă în fabrică, cerând în schimb guvernului ştergerea datoriilor la stat. Desigur, costul menţinerii locurilor de muncă era mult mai mic decât valoarea datoriilor, dar după încasarea unor frumoase sume, nimeni nu a mai ţinut cont de acest lucru. După semnarea contractului, s-a decis ratificarea acestuia printr-o lege referitoare la privatizarea Rom Viitor. Legea a trecut în Parlament foarte simplu – PPD a votat pentru că încasase “comisionul” din privatizare, celalat partid de la guvernare a votat pentru că păstrarea locurilor de muncă  putea fi transformată în capital electoral într-un judeţ important pentru victoria sa în viitoarele alegeri, iar alte două partide de opoziţie făceau afaceri profitabile cu Rom Viitor. La scurt timp după privatizare s-a constat că, în ciuda tehnologiei învechite, RomViitor era totuşi o companie valoroasă – numai terenurile valorau era de 50 ori mai mare decât preţul de achiziţie. Şi valoarea activelor crescuse, iar datoriile la stat fuseseră din nou şterse printr-o Hotărâre a Guvernului. În 6 luni compania  a fost vândută la un preţ de 300 de ori mai mare decât preţul de achiziţionare de la stat. Grijuliu, ca întotdeauna,  Ghimpantailă şi ceilalţi ex-proprietari au avut grijă să fie generoşi cu re-distribuirea încasărilor realizate în urma vânzării.  

Utilizarea informaţiei din interior

 Cum în urma implicării în privatizarea RomViitor SA Arkirgarfustic se alesese cu sume frumoase, iar peste un an urmau alegeri generale, acesta a decis să îşi exercite caltăţile de investitor cu mai multă convingere. Nimic mai sigur decât o investiţie imobiliară! Ministrul Transporturilor Terestre nu era membru PPD, dar făcea parte din formaţiunea cu care PPD făcuse o alianţă post-electorală – Uniunea Recunoştinţei şi Moralei (URM). Astfel, Arkirgarfustic a aflat că există o decizie – înca ne-făcută publică – referitoare la traiectoria noii autostrăzi care urma să fie construită. Inspirat – şi bine documentat – Arkirgarfustic a cumpărat câteva zeci de hectare de teren în acea zonă la preţul pieţei – 0,01 Paralei. În ultimele 6 luni de guvernare, contractul pentru construirea autostrăzii a fost alocat unei firme, astfel încât, chiar dacă următoarele alegeri s-au dovedit a fi păguboase pentru PPD, averea lui Arkirgarfustic a sporit imediat după trecerea partidului în opoziţie, deoarece reuşise să vândă terenurile achiziţionate cu mai puţin de un an în urmă la un preţ de 100 de ori mai mare decât preţul de achiziţie.  

Utilizarea puterii legislative în interese private

 Firma unui amic de-al lui Arkirgarfustik se ocupa de importul de autoturisme. La sugestia lui Arkirgarfustic, Guvernul a dat o ordonanţă de urgenţă prin care autoturismele de tipul celor importate de către amicul lui Arkirgarfustic era scutit de taxe vamale la intrarea în ţară. În momentul adoptării Ordonanţei, autoturismele se aflau déjà la vamă, ştiindu-se dinainte că Ordonanţa avea să fie emisă. În intervalul dintre emiterea ordinanţei şi momentul adoptării sale prin lege de către Parlament, firma prietenului lui Arkirgarfustik a importat sute de autoturisme, beneficiind de scutirea de taxe. Legea nu a trecut în Parlament – nici nu trebuia să treacă, pentru că de acest privilegiu nu trebuia să beneficieze toată lumea, ci doar firma amicului lui Arkirgarfustik, care a efectuat ulterior o sponsorizare grasă către PPD. 

   ——————

După trecerea PPD în opozitie, viaţa celor doi amici a devenit ceva mai complicată. Deşi unul se alesese cu o funcţie de senator şi celalalt cu un post de deputat, a început să se zvonească cum că unii lideri ai partidului aflat la putere sunt pe punctul de a face publice unele aspecte dubioase ale privatizării RomViitor SA. Cei doi prieteni erau un pic uluiţi, pentru că încă de pe timpul aflării în opoziţie a actualului partid aflat la putere, Partidul Neamului (PN), fuseseră prevăzători, efectuând prin firmele prietene sponzorizări către PN sau implicându-i în afacerile lor – accesul la placinta oferită cu largheţe de stat nu fusese rezervat strict celor aflaţi la guvernare, ci şi opoziţiei. Scopul era exact prevenirea atacurilor opoziţiei şi asigurarea unei relaţii cordiale în orice circumstanţe. Ce se intâmpla deci? Cauza acestor turbulenţe era apariţia în interiorul PN a unei grupări “revoluţionare”, de rebeli cu revendicări justiţiare – sau poate doar nişte nemulţumiţi care nu se înfruptaseră suficient din palcintă şi acum încercau să recupereze?  Ce au făcut cei doi prieteni ca să se protejeze? 

Arkirgarfustic avea mulţi prieteni în rândul serviciilor secrete. Cu ajutorul acestora, Arkirgarfustik, susţinut de ex-Ministrul Lăbănuş şi alţi ex-oficiali, au făcut rost de probe incriminatorii la adresa unora dintre membrii grupului “revoluţionaro-justiţiar” ai PN. Aceştia au fost lăsaţi să afle despre existenţa acestor probe incriminatorii (una se referea la un adulter săvârşit cu o persoană publică de acelaşi sex, alta la câştigarea unei licitaţii, o a treia la o sponsorizare, etc) şi posibilitatea ca ele sa devină publice. Majorititatea au renunţat la discursul lor revoluţionar. Alţii însă, mai puţin vulnerabili la şantaj fie din motive care ţineau de intergitatea lor, fie pentru că aveau sprijin puternic, au continuat lupta împotriva « corupţilor».

 Curând,  Ghimpantaila a  aflat că organele de ordine penală sunt pe urmele sale. Aflând aceasta, Ghimpantaila a recurs la o măsură drastică şi radicală – s-a înscris în PN. Prietenii lui din PPD au înţeles acest gest disperat şi unii chiar l-au încurajat, gândindu-se că astfel vor avea de câştigat şi ei. Zvonurile despre urmărirea penala au dispărut ca prin farmec.  Pentru Arkirgarfustic, însă, neplăcerile au continuat. Cu disperare a aflat acesta că se afla sub  urmărire penală, dar disperarea a fost rapid înlocuită de căutarea febrilă  a unei strategii de salvare. Deşi avea prieteni în rândul Parchetului General, Ghimpantailă a trebuit să renunţe la acest lucru – cazul lui devenise prea sonor, iar orice intervenţie “dubioasă” în procesul de urmărire penală putea să îi facă mai mult rău decât bine. Şi atunci, sistematic şi cu încăpăţânare, Arkirgarfustic a început să nu se prezinte la interogări, pretextând ba o boală gravă care îl ţintuia la pat, ba un deces al unei misterioase şi anonime rude de gradul 1, etc .  Astfel, din ne-prezentare în ne-prezentare a trecut un an şi jumătate. Dar toate eforturile nu au putut opri ajungerea unuia dintre disare în instanţă  şi citirea actului de sesizare – lucru foarte rar. Dar între timp, Arkirgarfustic nu a stat degeaba  - şi-a consolidat relaţiile cu actualii membri ai partidului de guvernământ, iar faptul că acesta din urmă a început să scadă neliniştitor  în sondaje în ceea ce priveşte preferinţele  electorale ale populaţiei  a determinat o mai mare ”sensibilitate” a membrilor săi faţă de foştii guvernanţi şi problemele acestora. Atunci când cazul lui Arkirgarfustic a fost judecat de o “neimportantă” judecătorie de sector, prietenii l-au sfătuit pe Arkirgarfustic să nu îşi piardă vremea curtându-l pe judecătorul căruia îi fusese repartizat cazul. În mod foarte subtil, acesta a fost informat cu privire la fermecătoarele recompense care l-ar fi aşteptat în cazul achitării lui Arkirgarfustik, dar cum aceste “informaţii” nu au fost – şi nici nu au încercat să fie – foarte convingătoare, Arkirgarfustic nu a fost achitat. În urma recursului făcut, cazul a ajuns pe rolul unei instanţe superioare, unde din nou nu a fost achitat, dar Arkirgarfustic era obişnuit cu construcţiile în etape şi cu rezultatele care nu sunt imediate. Atunci când cazul a ajuns pe rolul Curţii Supreme, Arkirgarfustic a respirat uşurat… majoritatea judecătorilor de acolo erau apropiaţi ai PPD, care ştiau să aprecieze prietenia. Pentru a aduce un plus de veridicitate previzibilei decizii a Curţii Supreme, s-a dispus efectuarea unei expertize juridice cu privire la valoarea pagubelor aduse etc…iar la final, Arkirgarfustic a fost achitat. -          În ceea ce priveşte cel de-al doilea dosar al său, lucrurile au fost mai simple. Organul de cercetare penală a înaintat dosarul unui procuror prieten. Acesta a procedat la verificarea lucrarilor urmaririi penale si a costatat că nu au fost respectate dispoziţiile lage caregarantează aflarea adevărului. Acesta a restituit dosarul in vederea refacerii de catre organul de urmărire penala. Intre timp, avocatii lui Arkirgarfustic nu au stat degeaba – tot intorcand legea pe toate partile, au invocat exceptia de neconstituţionalitate. Judecătorii de la Curtea Constituţională, pentru că voiau să nu ăşi piardă poziţia la următoarele alegeri, au valid excepţia de neconstituţionalitate înaintată de avocaţi. Consecinţa -  începerea urmăririi penale a fost declarată neconstituţională, iar Arkirgarfustic a scăpat curat şi nevinovat din două grele acuzaţii care i se aduceau.    

 Învăţând de la Ghimpantailă şi Arkirgarfustic :
cum să devii deştept şi bogat 

Câteva sfaturi de bază:

Fă parte dintr-o REŢEA – nu poţi deveni bogat de unul singur ! Nu lăsa ca banii publici să ajungă în buzunarele străinilor – cele ale prietenilor sunt suficient de încăpatoare!  Utilizează puterea legislativă pentru sporirea avuţiei tale şi a celor din REŢEA Manipulează ceea ce e legal pentru a acoperi ceea ce este ilegal!Vorbeşte mult, critic şi pătimaş despre lupta împotriva corupţiei!  

Schema „clasică”: Banii publici trebuie să ajungă în buzunarele prietenilor sau ai familiei

 Una dintre cele mai bune metode, a cărei eficacitate a fost dovedită, este de a cumpăra ceva în numele statului român (unii idealişti ar spune: în numele poporului român). Dacă eşti un ministru al transportului, cumpără pentru moment câteva tone de asfalt pentru a repara drumurile proaste din ţară. Dacă cumva repararea drumurilor proaste nu este responsabilitatea ta, cele recent pavate pot fi asfaltate din nou fără probleme. Unii vor face ochi mari auzind acest lucru, dar ochii mari nu sunt un pericol.

Nu cumpăra orice, cumpără de la prieteni sau oameni care te-ar putea ajuta

Cel mai rapid mod de a participa la fluxurile financiare, o dată ce guvernul (din nou naivii vor spune: poporul român) ţi-a încredinţat cumpărarea asfaltului este de a o face de la prieteni. Dacă nu ai asemenea prieteni, poţi să îţi faci unul – prin intermediul licitaţiilor publice ai sarcina de a face favoruri (ştim cu toţii: favorurile aduc prieteni mulţi). Asigură-te că firma unui prieten politician va câştiga licitaţia pe care o organizezi  şi el va avea grijă ca compania amantei sau mătuşii tale să câştige licitaţia organizată de institutţia unde el este şef! „Favorurile încrucişate”  sunt calea cea mai simplă de a evita conflictul de interese şi de a oferi contractele publice oamenilor de  încredere – rudelor, prietenilor, amantelor.

Manipulează licitaţiile şi trage foloase de pe urma derulării contractelor publice !

Favorurile pe care tu le poţi aduce familiei sau prietenilor sunt cu atât mai preţioase cu cât mai mare va fi preţul pe care tu îl vei plăti pentru asfalt. Dar aici apare o problemă. Legea cere ca contractul să fie acordat companiei a cărei ofertă e cea mai avantajoasă. Cu siguranţă, tu trebuie să respecţi legea – dar nu exagera! Foloseşte-ţi imaginaţia!Asigură-te că compania favorită va face cea mai bună ofertă. Pentru ofertele mai puţin avantajoase, din nou, fă apel la prieteni. Cere-le să participe la licitaţie. Acest lucru nu va rămâne ne-răsplătit, pentru că le vei întoarce favorul cu altă ocazie. Pe bună dreptate, ei aşteaptă acest lucru. Sfătuieşte compania prietenă să vină cu o ofertă foarte joasă, a cărei valoare financiară nu ar fi suficientă pentru implementarea contractului. Dar cine a susţinut că ei chiar trebuie să deruleze contractul conform ofertei făcute? Prietenii tăi  vor avea grijă să nu verifice calitatea lucrării efectuate prin contractul public! Desigur, firma favorită poate veni şi cu o ofertă de preţ foarte mare – în acest caz, vei putea invoca superioritatea ofertei tehnice, programul de calitate a lucrării, durata de realizare, etc. Ai realizat că succesul strategiei tale de îmbogăţire depinde în mod crucial de cooperarea cu numeroşi alţii, iar acest lucru costă. De asemenea, ai nevoie de parteneri de afaceri cooperanţi. Toate aceste costuri trebuie să fie acoperite de afaceri extrem de profitabile. Dacă statul (ex: plătitorii de taxe) cheltuie pentru un drum sau pentru un soft doar 30% mai mult decât preţul pieţei, să spunem, acest lucru nu va fi suficient pentru a-ţi recupera costurile. Dacă vrei cu adevărat să fii bogat, ai nevoie de profituri înalte – drumul sau soft-ul trebuie să aiba o valoare de achiziţionare cu mult mai mare decât preţul pieţei

Evită licitaţiile publice – contractează direct

Intruşii sunt o piedică continuă, putându-ţi strica aranjamentele. Mult mai simplu decât să truchezi o licitaţie publică este să foloseşti procedura de contractare directă. Ştim că procedura de contractare directă e posibilă doar în câteva situaţii – când valoarea contractului se situează sub o anumită sumă, în situaţii excepţionale care ameninţă stabilitatea economică etc. Pentru că nu vei mai cheltui energiile tale pe eliminarea intruşilor, canalizează-le către metode imaginative! De exemplu, 1) orice contract mare poate fi descompus în mici contracte, astfel încât să poţi contracta direct. Sau, 2) prin forţa poziţiei pe care o deţii tu şi prietenii tăi dinclasa politică, poţi împinge situaţia într-o direcţie care să fie considerată excepţională. În asemenea caz, fie că tergiversezi tu însuţi situaţia până când aceasta devine una excepţională (proasta guvernare nu e ceva la care să nu te pricepi), fie că faci uz de puterea prietenilor tăi din Parlament, care vor legifera cu placere excepţionalitatea situaţiei dacă vor întrezări profiturile grase ce decurg din aceasta. Opoziţia, la rândul ei, se va gândi de trei ori înainte de a declanşa un adevărat război care să distrugă însăşi fundamentele afacerilor politice, care s-au dovedit a lucra în favoarea tuturor (evident, cu excepţia plătitorului de taxe). Din fericire, în România nu există încă un sistem de audit independent, care să permită accesul nelimitat la dosarele tale. Altfel, lucrurile ar fi mai complicate şi prietenii tăi vor trebui să aibă grijă ca şeful biroului de audit să fie şi el – sau să devină – un prieten din „gaşcă”.  

Privatizarea – febra aurului! Nu rata ocaziile care încă există!

 Oamenii aflaţi la putere şi prietenii lor se pot îmbogăţi cumpărând în numele statului. Dar ei se pot îmbogăţi şi mai mult vânzând în numele statului. Procedura e simplă:

§  Pună mâna pe poziţie: Ocupă-te să fii numit într-o poziţie din care poţi vinde în numele statului. Asigură-i pe cei care te vor numi în funcţie că vei şti să te faci util. Sau, numeşte tu pe cineva în comisia de privatizare care îţi va răsplăti favorurile!

§  Întreprinderi fără valoare: Declară întreprinderea pe care vrei să o vinzi ca fiind lipsită de valoare datorită tehnologiilor învechite, a infrastructurii precare şi a datoriilor uriaşe. Nu uita: datoriile imense – cât mai imense – la stat sunt principalul mod pirn care vei descuraja participarea multor firme nedorite la licitaţia de privatizare!

§  Vinde ieftin: Vinde-o pentru o sumă modică „prietenilor” – celor care îţi oferă un comision atractiv

§  Ştergerea datoriilor: După care, în faza negocierilor directe discută şi posibilitatea ştergerii datoriilor la stat contra unui alt comision gras.

§  Implica pe toţi: Ratifică contractul de privatizare (care prevede şi ştergerea acestor datorii) printr-o lege, astfel încât nimeni să nu poată fi blamat pentru acest lucru! Nu poţi acţiona în instanţă întregul Parlament pentru că a votat ceva, oricât de suspect ar fi conţinutul actului normativ! Asigură-te că toate partidele parlamentare (şi mai ales liderii lor) vor avea de câştigat de pe urma privatizării, altfel legea nu va trece.

§  Ajustează valoarea: Dupa care, descoperă că întreprinderea, în pofida tehnologiei învechite, este totuşi destul de valoroasă (de exemplu, terenuri, imobiliare, etc).

§  Vinde scump: Lasă ca noii proprietari să vândă întreprinderea pentru o sumă de 100 ori mai mare, să zicem, decât preţul de achiziţie – sau foloseşte-o ca bază pentru alte afaceri profitabile.

Vinde sau cumpără – câştigi în orice caz

Nu e neapărată nevoie ca tu să fii unul dintre cei care decid asupra vânzării proprietăţilor de stat.  Poţi să îţi foloseşti influenţa politică pentru a fi unul dintre cei care cumpără. Cum să devii influent? Fundamental, prin obţinerea unei funcţii care să îţi permită să împarţi favoruri sau să şantajezi (folosind informaţiile tale despre alţii). Alas! În România, deşi mai există câteva proprietăţi care pot fi vândute/cumpărate favorabil, acestea nu sunt numeroase. Cu toate acestea, încă poţi să îţi încerci norocul pentru a ciuguli câteva fărâmituri din odinioară giganta plăcintă a corupţiei, care stă azi la originea noilor îmbogăţiţi ai ţării. Procedează aşa cum am arătat mai sus!

Foloseşteţi propria judecată pentru a selecta cumpârătorul

Fii atent, totuşi, sa nu interferezi cu alţii! Nu este deloc în interesul tău să organizezi o licitaţie obligându-te să vinzi celui mai bun ofertant. În situaţia asta, va trebui să manipulezi ofertele aşa cum am arătat mai sus pentru a achiziţiona bunuri sau servicii în numele statului. Bineinţeles, toţi cei implicaţi (cu excepţia „poporului”, asta e…) vor fi mai fericiţi dacă tu îţi vei folosi propria judecată pentru a selecta câştigătorul contractului, în locul unor reguli care nu fac fericit pe nimeni 

Bazele succesului

 Foloseşte puterea legislativă în interes propriu!

Dacă ai ajuns să ai o poziţie importantă, atunci nu irosi resursele pe care aceasta ţi le oferă. Puterea legislativă – sau puterea de a influenţa actele normative – este o resursă nepreţuită. Prin ordonanţe de urgenţă, legi, hotărâri de guvern etc., poţi crea condiţiile propice pentru ca prietenii tăi – şi implicit tu – să vă îmbogăţiţi. Poţi decide scutiri de taxe, ştergerea de datorii, acordarea de subvenţii, etc. Important este ca atunci când un act normativ este adoptat, să te gândeşti în primul rând la consecinţele lui asupra amicilor tăi şi abia mai apoi, eventual, la consecinţele asupra celor care te-au votat (atât de bunul popor român).

Principiul reciprocităţii

În ceea ce priveşte ofertele care sunt mai avantajoase decât ale companiei favorite, va fi nevoie să îţi faci noi prieteni. Fii serviabil, oferă favorurile care le poţi oferi sau care îţi sunt cerute. Aceste favoruri nu sunt doar financiare – poţi participa la votarea unor legi care îi ajută pe prietenii tăi, poţi intermedia între cei ce vor să obţină un contract public şi cei ce vor să îl ofere, poţi oferi informaţii din interior, etc.

Fii îndrăgitul tuturor!

Este uşor să observi că în curând vei fi îndrăgitul tuturor, cel puţin al celora care pot conta pe tine atunci când e vorba să facă afaceri profitabile cu statul. Ei te vor suţine şi chiar îţi vor permite să te „înfrupţi” din frumosul profit pe care ei îl vor face datorită ţie. Pentru că ei înţeleg că favorurile sunt cele care menţin o prietenie.

Nu interferă cu corupţia altora!

O poziţie în Guvern înseamnă că poţi face lucruri pe care alţii ar vrea să le facă, dar nu pot. Acest lucru reprezintă o piaţă naturală pentru diferite favoruri. Iar pieţele, este ştiut, trebuie lăsate  să funcţioneze liber, urmând legea cererii şi a ofertei. Pentru moment, o companie privată poate fi extrem de doritoare să facă afaceri cu guvernul din care faci parte şi este dispusă să plătească o avere pentru aceasta. Nu fi stupid şi nu rata asemenea oportunitate pentru a-ţi rotunji veniturile. Şansele de a fi descoperit sunt foarte mici, dar vor creşte proporţional cu numărul de persoane importante pe care le vei antagoniza (de exemplu, stricându-le aranjamentele lor). Dar toata lumea ştie că orice act de corupţie înseamnă harakiri curat dacă comite imprudenţa de a interfera cu corupţia altora. Doar ai văzut la cinema, aceasta e originea nenumăratelor filme cu mafioţi.

Evită probleme cu justiţia – dacă nu sunt necesare

Doar imaginaţia ta stabileşte limitele nenumăratelor feluri în care poţi utiliza puterea cu care poporul (fie binecuvântat de Dumnezeu!) te-a investit pentru  a face favoruri. Asigură-te doar că prietenii tăi nu se vor îndrepta împotriva ta dacă cineva se va plânge de tratamentul incorect pe care l-ai aplicat. Şi nu cumva să fii atât de trăsnit, încât să comiţi ceva ilegal! În acest caz, justiţia va fi pe urmele tale şi situţia va lua o turnură neplacută dacă procurorul sau judecătorul nu vor fi şi ei membri ai găştii din care faci parte.  

Pentru a concluziona: Dacă doreşti să fii bogat…

înscrie-te într-un partid politic,

fă-ţi prieteni, obţine o poziţie influentă în guvern,

cumpără şi vinde în numele statului,

fii sigur că prietenii şi familia ta vor obţine contracte cu statul şi cultivă relaţiile de prietenie de care ai nevoie pentru a te proteja împotriva legii.  

Cum să te aperi de duşmanii tăi?

 Suportabila lejeritate a responsabilităţii colective

Din nefericire, orice succes crează invidie. Înţelepciunea populară ne spune: paza bună, trece primejdia rea. Pentru a evita ca invidia celorlalţi să se transforme într-o armă împotriva ta, trebuie să nu le oferi nici un pretext. Pentru aceasta, ceea ce faci trebuie să fie în deplină armonie cu legea – sau să faci legea să armonizeze cu ceea ce actele tale! Pentru aceasta, cooperarea prietenilor tăi este absolut necesară – disiparea responsabilităţii în REŢEA este regula de aur a celor înţelepţi şi prudenţi. Dacă vrei să emiţi un act normativ care avantejează afacerea ta sau a prietenilor tăi, emite un ordin – în caz că eşti ministru,  dar nu o fă singur, pentru că vei fi responsabil – implică întregul Guvern sau întreg Parlamentul! Aşează povara responsabilităţii pe umerii tutror – şi vei vedea că nu există nimic mai uşor, mai insesizabil şi mai inconsistent decât această povară colectivă!

Câini care latră, dar nu muşcă

Există numeroşi oameni influenţi care, motivaţi de felul în care tu foloseşti banii publici, vor deveni apropiaţi ai prietenilor tăi. La urma urmei, Statul de Drept nu urmăreşte să includă ceea ce tu şi prietenii tăi aţi făcut. Într-o democraţie, statul de drept este garantat de un sistem al „echilibrului puterilor” (checks and balances). Nu te lăsa impresionat de aceasta, pentru că tu ţi-ai suprapus deja reţeaua ta de prieteni deasupra sistemului „echilibrului puterilor”, nu-i aşa? Pentru moment, potenţialii duşmani care sunt opoziţia, justiţia  şi media, sunt doar nişte câine care latră, dar nu muşcă. Ai grijă ca ei să rămână aşa în continuare. Cum? 

Secretul protecţiei împotriva opoziţiei: păstrează opoziţia implicată.  

Unul din scopurile opoziţiei politice este prevenirea întrebuinţării greşite a resurselor publice de către guvern. Aceasta e teoria democraţiei reprezentative care ne spune că opoziţia, în dorinţa ei de a aduce prejudicii puterii, va fi mai aprigă decât justiţia, pentru că opoziţia nu apără o cauză legală, ci una politică (accesul ei la putere). În această situaţie, chiar dacă te vei asigura că compania ta favorită a depus cea mai bună ofertă la o licitaţie, opoziţia va urla sus şi tare dacă va suspecta că ceva nu este în ordine cu licitaţia pe care tocmai ai câştigat-o. Nu va înceta să investigheze cazul, acuzându-te de corupţie până când carierea ta politică – respectiv şi şansele de a te îmbogăţi – nu vor fi ruinate. În zelul ei de a face rău partidului de la putere, opoziţia ar putea chiar să reuşească să te bage după gratii. Dar nu fi neliniştit!!! Teoria democraţiei reprezentative nu se aplică (încă!) în România. Transformă-i pe liderii cheie ai opoziţiei în parteneri de afaceri – dacă nu cumva sunt deja, în mod secret. Pentru moment, convinge unul dintre bogaţii tăi prieteni să sponsorizeze partidul de opoziţie şi vei vedea că liderii săi se vor domoli în faţa argumentelor pragmatice. Luptătorii anti-corupţie din rândurile opoziţiei, care vor face exces de zel, vor fi împinşi în spate de către acei lideri care vor înţelege principiile politicii pragmatice şi vor blama fundamentalismul de orice natură. Dacă „revoluţionarii anti-corupţie” nu se vor supune, ei îşi asumă riscul ca la viitoarele alegeri să nu mai apară pe listele electorale decât în ultimele rânduri. În acest fel, liderii tuturor partidelor nu vor trebui să se neliniştească în privinţa fundamentaliştilor „puri şi duri”.  

Secretul protecţiei împotriva justiţiei: fă-ţi ăprieteni printre înalţii magistraţi şi foloseşte justiţia contra jutiţiei! 

Cel mai simplu este să eviţi să ţi se deschidă un dosar de urmărire penală, iar pentru aceasta e suficient ca cei din rândul procuraturii să fie prieteni de-ai tăi sau de-ai prietenilor tăi. Astfel, chiar dacă vreun procuror mai temerar va dispune urmărirea ta, şeful lui, care e prietenul tău, poate găsi multe modalităţi prin care să te scape de acest “rău” nedorit – ar putea să dispună delegarea  sau transferul său sau să transfere dosarul altui procuror, care nu va găsi nici un fel de probe concludente  ca să poată întocmi o acuzaţie. Nu te prezenta la interogări Întrucât legea nu mai permite transferul unui dosar cu atâta uşurinţă ca înainte  (ai putea să te gândeşti cu prietenii tăi la o eventuală modificare a legii!), atunci e posibil să te trezeşti la un moment dat că eşti pus sub urmărire penală. Nu te speria,  probabil că majoritatea prietenilor tăi au trecut prin aşa ceva, deci ei sunt cei care ţi-ar putea furniza tot felul de sfaturi pentru a ieşi din situaţie. Cea mai simplă metodă este să nu te prezinţi la interogări sub diverse pretexte – inventează-ţi boli cronice şi grave, accidente, mătuşi şi părinţi care mor, toate acestea punându-te în imposibilitatea de a te prezenta la interorgări.

Reclamă abuzurile din faza de urmărire penală – invocă viciile de procedură

Pentru a încurca şi mai mult iţele organului penal, fă o plângere adresată Consiliului Superior al Magistraturii, în care să denunţi  abuzurile comise în timpul urmăririi penale.  Cel mai important este să nu îţi pierzi prezenţa de spirit -  invocă viciile de procedură în timpul anchetei, ilegalitatea probelor obţinute, etc.  Chiar daca nu vei reuşi să obţii încetarea urmăririi penale, vei câştiga timp, timp în care îţi vei întări poziţiile – vei putea să te asiguri că o dată ce dosarul tău va fi trimis în instanţă, nimic rău nu ţi se va întâmpla.

Instanţe superioare – prieteni mai mulţi

Prin urmare,  chiar şi atunci când ţi se citeşte actul de sesizare, nu e  un motiv de dramă dacă ai ştiut să anticipezi lucrurile şi să tatonezi terenul.  Cel mai simplu este ca dosarul să ajungă pe mâna unui judecător care ştie cât de important eşti – şi cu siguranţă vei fi achitat. În general, cu cât instanţa în cadrul căreia îţi va fi judecat dosarul va fi mai înaltă, cu atât mai multe şanse ai să găseşti prieteni printre judecători. O mâna spală pe alta este deviza relaţiei dintre prietenii tăi, politicienii, şi  ceilalţi prieteni ai tăi, magistraţii.  Este posibil ca un mărunt şi ignorant judecător din cadrul unei instanţe de gradul întâi să nu te achite, tocmai pentru ca nu are nici o datorie faţă de nimeni şi nu beneficiază de pe urma relaţiei cu oamenii importanţi– dar vei putea contesta decizia în cadrul unei instanţe de rang superior, unde corpul de judecători îţi va fi  mai favorabil, cu siguranţă.

Solicită expertiza judiciară

Între timp,  dacă încă nu ţi-ai construit o “relaţie de încredere” cu judecătorul, poţi câştiga timp pentru a construi o asemenea relaţie.  Pentru aceasta, poţi solicita efectuarea unei expertize judiciare cu privire la valoarea prejudiciului care ţi se impută.  Din experienţa altora, ar trebui să ştii că acestea nu se efectuează la termen. În majoritatea cauzelor în care se administrează proba cu expertiza tehnică de specialitate, procesele se amână invariabil pentru rezolvarea obiecţiunilor formulate de părţi. De asemenea, avocaţii tăi pot formula cereri de amânare a procesului, pe diferite motive.

Invocă excepţia de neconstituţionalitate

O altă metodă foarte raspandită este cea a invocării excepţiei de neconstituţionalitate a legii conform căreia ţi se formulează acuzaţia – ar trebui să cunoşti această practică de la prietenii tăi.  Dacă eşti cu adevărat important şi dacă ai ştiut să împarţi beneficiile poziţiei tale, vei găsi cu siguranţă aliaţi printre judecătorii de la Curtea Constituţională, (pentru că prietenii tăi sunt cei care îi numesc acolo), care vor valida excepţia de neconstituţionalitate. În acest caz, procesul tău va fi suspendat, iar cercetarea penală va trebui reluată de la zero.

În concluzie, cel mai important este:

·         Să câştigi timp, servindu-te de toate pârghiile legale pe care legea ţi le pune la dispoziţie – timpul permite consolidarea alianţelor, estompează sonoritatea cazului pe agenda publică, permite identificarea de noi soluţii, etc.

·         Trimiterea dosarului tău în cea mai înaltă instanţă cu putinţă, pentru că acolo cu siguranţă ai prieteni – de la un anumit nivel in sus, graniţele dintre politic, economic şi juridic nu mai sunt atât de clare. 

 Secretul protecţiei împotriva mass media  -
foloseşte strategiile comerciale şi legale  

Dacă ai reuşit să te pui bine cu liderii opoziţiei şi cu justiţia, media nu ar trebui să fie o problemă. După cum spuneam, e un câine care latră fără să muşte – e greu de imaginat că vei ajunge după gratii datorită acestui lătrat. În schimb, bombardamentele media ar putea să contribuie semnificativ la pierderea alegerilor în viitoarea cursă electorală. Mai mult decât atât, pălăvrăgeala lor ar putea pune presiune pe opoziţia care, în dorinţa de a flata electoratul pentru a-şi asigura fotoliile la următoarele alegeri, s-ar putea să te ia în vizor. Chiar dacă ai prieteni în rândurile opoziţiei, aceştia vor trebui să convingă poporul (căci asta e singura lui menire, să fie convins!!!) că opoziţia e campioana luptei anti-corupţie. Bineînţeles, nu vor fi atât de absurzi încât să te pună după gratii, dar îţi vor crea neplăceri, pentru că râvnesc neîncetat la poziţia ta.  

Pune-te bine cu proprietarii de media 

Cel mai simplu este să te pui bine cu media – mai bine zis, cu cei care sunt proprietarii acesteia. Poziţia ta îţi oferă numeroase pârghii prin care poţi face acest lucru. Nici un acţionar media nu va fi fericit să îi trimiţi un control financiar pe cap, care să îi amintească de datoriile sale la stat. Fii generos, pentru că nu te costă nimic – şterge-le cu ajutorul prietenilor tăi de la putere – sau măcar prefă-te că ai uitat de ele ! Veţi avea de câştigat cu toţii – ziarele sau televiziunea care mai ieri erau presărate cu replici acide la adresa guvernului, vor deveni cele mai eficiente canale de promovare a imaginii tale şi a partidului tău.

Transformă-i în partenerii tăi de afaceri

O altă posibilitate este să te interesezi îndeaproape de afacerile principalilor acţionari. În curând vei descoperi că afacerile lor nu se limitează  la sectorul media şi că pe lângă acestea deţin numeroase alte companii în domenii care nu au nici o legatură cu media, iar profitul lor ar putea creşte semnificativ dacă ar face afaceri cu statul. Transformă-i pe proprietarii trusturilor media în partenerii tăi de afaceri! Nu scăpa din vedere că diversificarea mijloacelor de comunicare, apariţia internet-ului, etc., lucrează în favoarea ta. Banii pentru publicitate – vitali pentru supravieţuirea oricărei media, sunt din ce în ce mai puţini, tirajele scad din cazua ascensiunii internetului, etc. Nu te lăsa indus în eroare de abundenţa reclamelor de pe paginile ziarelor – majoritatea sunt obţinute în sistem de barter ! Aşa că gâdilă-i pe potenţialii tăi prieteni din media acolo unde le place cel mai mult – la finanţe ! Cu siguranţă ai o companie a unui amic care ar putea face efortul de a cumpăra periodic reclamă în paginile ziarului care şi-a făcut un prost obicei din a te critica. 

 Criticile în presă sunt un preţ de plătit în schimbul unor laude de durată

Evident, ca şi în cazul opoziţiei, şi în rândul mas media se vor ivi « fundemantaliştii » puri şi duri. Ai putea să le testezi sinceritatea, sensibilizându-i prin oferirea unui cadou frumos şi valoros. S-ar putea să accepte şi să îţi devină prieteni, dar s-ar putea să nu se lase convinşi de argumentele pragmatice care îi sensibilizează pe patroni. Poate îşi închipuie că  viitorul carierei  lor depinde  de cât de tare vor striga şi de vehemenţa criticilor adresate guvernului. Ha ha ha,  acesta nu e un motiv să nu dormi bine noaptea! Cel mai probabil, acţionarul principal va găsi un mijloc de a-l atenţiona asupra « stridenţei » sale. Atunci, dacă nu doreşte să îşi piardă locul de muncă, va trebui să îşi domolească criticile, fără a le exclude total, bineînţeles. La urma urmei, e important ca media sa dea dovadă şi de spirit critic – altfel publicul şi-ar pierde interesul şi toate ziarele ar falimenta. E momentul să fii inţelept şi să realizezi că niscaiva critici în presă sunt un preţ de plătit în schimbul unor laude de durată.  

Manipulează ceea ce e legal pentru a acoperi ceea ce este ilegal!

Pentru a ajunge milionar, nu poţi să respecţi legea întotdeauna. Dar încearcă să o faci cât de frecvent posibil, pentru că astfel vei deveni mai puţin vulnerabil. Calea regală către asigurarea compatibilităţii între afacerile tale şi lege este să croieşti legea conform nevoilor tale. La urma urmei, prietenii tăi din clasa politică, cărora le-ai făcut numeroase favoruri, pot aranja obţinerea unei majorităţi în parlament. Uneori – în funcţie de scopurile tale – această majoritate nu e necesară, întrucât o ordonanţă de urgenţă este suficientă!

Prietenii tăi din Parlament şi din rândul justiţiei –  pioneri în lupta anti-corupţie

Cu toate astea, dacă vrei să valorifici oportunităţile create, îţi va fi imposibil să eviţi să păcăleşti statul (visătorii vor spune poporul român), riscând să fii pus după gratii. Dar nu în România! De ce?§  Mai întâi, pentru că te-ai asigurat că ai prieteni în rândul justiţiei, prieteni care beneficiază de favorurile tale. §  Într-al doilea rând, pentru că prietenii tăi din Parlament ştiu că aplicarea legii este suficient de precară pentru a nu deveni un pericol serios pentru REŢEA. Ei au grijă ca legea să limiteze accesul justiţiei la documentele compromiţătoare, ei pot face ca procedurile legale să fie tergiversate astfel încât tu să ai timpul necesar pentru a-ţi organiza apărarea şi, mai ales,  veghează ca lupta anti-corupţie să nu fie lăsată pe mâna unor fundementalişti, ci în seama unor persoane responsabile şi cu simţul realismului politic.

Altruism bine calculat

Una peste alta, dacă acţionezi atent, nu ai de ce să fii neliniştit. Nu uita însă că REŢEA-ua este cea care te protejează, care îşi oferă legalitate pe cât e posibil şi care ţine organele de ordine penală la distanţă atunci când oportunităţile economice solicită proceduri extra-legale. Fără REŢEA, este greu să ajungi sau să rămîi milionar. Arta cultivării relaţiilor este cheia succesului economic. Contrar la ceea ce unii cred, corupţia nu se bazează pe un egoism feroce, ci pe un altruism bine calculat! Altfel, închisorile din România ar fi pline de milionari. autori: Victoria Stoiciu, Alfred Pfaller

Independenta procurorilor si integritatea publica

Faptul ca statul de drept este garantul democratiei este o afirmatie deja consacrata. Cine poate garanta functionarea statului de drept atunci cand Statul cade prada unor elite care deturneaza resursele si folosesc parghiile acestuia in interes propriu? In primul rand Justitia, pentru ca spre deosebire de alti actori aceasta detine puterea constitutionala de a pune in aplicare pedepse si sanctiuni. Dar pentru a putea reprezenta o arma eficace de garantare a integritatii publice, magistratii trebuie sa fie independenti.

Care este cea mai buna modalitate in contextul romanesc de a crea conditiile pentru ca magistratii sa isi poata exercita acest rol? Avem nevoie de un procuror independent, un procuror agent al executivului sau de unul cu o independenta relativa, cum e acum? Indicatorii cu privire la nivelul coruptiei ne arata ca in state unde procurorul se bucura de o mai mare independenta nivelul coruptiei poate fi mai ridicat decat in state in care acesta e subordonat executivului. Prin urmare, statutul legal al procurorului – de independenta sau de subordonare – nu influenteaza semnificativ sau deloc nivelul de integritate publica. Acolo unde statul nu este capturat de grupuri de interese private, iar clasa politica actioneza in numele interesului public, subordonarea procurorilor nu este o amenintare grava la independenta actului de justitie (chiar daca acest lucru e dezbatut serios in state ca Franta). Cu alte cuvinte, se creeaza un cerc virtuos: procurorii actioneaza in numele interesului general chiar daca sunt dependenti de Executiv, pentru ca Executivul insusi este in slujba legii si a binelui public. Acest cerc virtuos se poate transforma intr-unul vicios acolo unde guvernul urmareste interese private, riscand ca si procurorii sa devina agenti ai acestor interese.

Pentru a evita un asemenea cerc vicios – din pacate binele public nu e decat un pretext pentru discursurile clasei politice romanesti – este imperios necesar ca procurorii din Romania sa fie independenti. Chiar daca actualul cadru legal asigura o independenta relativ crescuta procurorilor, ambiguitatea constitutionala care face ca procurorul roman sa fie in acelasi timp independent si subordonat executivului, reprezinta o sursa de aparitie a cercului vicios. Pentru ca atata timp cat ambiguitatea constitutionala o permite, numirea, revocarea, sanctiunile disciplinare si alte aspecte care tin de statutul procurorului vor fi o parghie aflata la indemana politicului, a demagogiei si populismului. Numirea si revocarea procurorilor se vor face conform unor legi care se vor schimba de la an la an, in functie de interesele celor de la putere si in functie de aliantele politice. Astfel incat vom fi martori inca multi ani ai unor pretinse incercari de garantare a independentei justitiei, cum ar fi transformarea Inspectiei Judiciare intr-un departament al MJ si asta in numele depolitizarii Justitiei!

Aceste modificari creeaza incertitudini in randul magistratilor pentru ca introduc imprevizibilul – prietenii de azi pot fi dusmanii de maine daca legea se schimba. Este un obstacol serios in calea independentei justitiei. Sigur, intr-un stat normal nu ar fi nevoie de o revizuire a Constitutiei pentru garantarea independentei procurorilor, pentru ca legile organice sunt suficiente pentru aceasta. Dar intr-o tara fara o traditie a dezbateriii publice, in care oricine vine la putere schimba legea dupa bunul lui plac, revizuirea Constitutiei si clarificarea statutului procurorului este vitala daca dorim sa parasim piedestalul rusinos de cea mai corupta tara din UE.